Mănăstirea rupestră Țipova

Bine ați venit la Țipova. Acum vă aflați pe un platou liniștit, printre clădirile mănăstirii și o biserică. Chiar dincolo de margine, însă, pământul coboară în stânci abrupte de calcar până la Nistru. În aceste stânci este săpată cea mai mare mănăstire rupestră din Moldova și una dintre cele mai mari din Europa de Est.

Mănăstirea are hramul Adormirea Maicii Domnului. Ceea ce vedeți aici, sus, este partea ei vie, unde călugării se roagă și țin astăzi rânduiala mănăstirii. Inima Țipovei se află însă sub picioarele dumneavoastră: trei biserici și zeci de încăperi, galerii și coridoare tăiate cu mâna în peretele de stâncă, pe mai multe niveluri, de-a lungul multor secole.

Nimeni nu știe exact când au venit aici primii sihaștri sau cine au fost ei. O istorie scrisă în 1919 spunea deja că nu se știe când și de cine a fost întemeiat acest schit. Istoricii datează cea mai veche biserică rupestră în jurul secolelor al unsprezecelea și al doisprezecelea. Asta înseamnă că în aceste stânci s-ar fi putut ruga călugări de aproape o mie de ani.

De ce aici? Imaginați-vă acest peisaj fără drumuri și fără mașini. Stâncile ofereau adăpost, liniște și siguranță. O încăpere săpată în piatră rămâne răcoroasă vara și ferită de vânt iarna, iar din deschiderile din stâncă un călugăr putea privi râul și cerul nesfârșit.

Întreaga zonă din jurul dumneavoastră este și un peisaj ocrotit. Pe drum, pe lângă mănăstire, căutați cu privirea defileul, izvoarele și cascadele.

Un cuvânt de prudență înainte de a coborî: poteca spre peșteri este abruptă, iar multe trepte sunt tăiate direct în stâncă. Mergeți încet, țineți-vă de balustrade acolo unde există și fiți atenți unde pășiți, mai ales după ploaie.

Acum urmați poteca ce duce de la mănăstire spre marginea stâncilor. Următoarea oprire este un punct de belvedere deasupra râului.